FURTÍV, -Ă, furtivi, -e, adj. (Livr.) Care se face pe ascuns, pe furiș. – Din fr. furtif, lat. furtivus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FURTÍV, -Ă adj. Pe furiș, pe sub ascuns. [< lat. furtivus, fr. furtif, it. furtivo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FURTÍV, -Ă adj. pe furiș, în ascuns. (< lat. furtivus, fr. furtif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
furtív adj. m., pl. furtívi; f. sg. furtívă, pl. furtíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FURTÍV ~ă (~i, ~e) livr. rar Care se efectuează pe furiș. /<fr. furtif, lat. furtivus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink