FURÚNCUL, furuncule, s. n. Inflamație purulentă a foliculilor firelor de păr ca urmare a unei infecții cu stafilococi, care poate prinde țesuturile învecinate, provocând leziuni întinse ale pielii; abces, buboi. – Din lat. furunculus. Cf. fr. furoncle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FURÚNCUL s.n. Inflamație purulentă locală a pielii; abces, buboi. [< lat. furunculus, cf. fr. furoncle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FURÚNCUL s. n. inflamație purulentă locală a pielii; buboi. (< lat. furunculus, după fr. furoncle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FURÚNCUL s. (MED.) (pop.) buboi, (reg.) furnicel, (prin Transilv.) paisăc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
furúncul s. n., pl. furúncule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FURÚNCUL ~e n. Inflamație purulentă a pielii și țesutului subcutanat; buboi; abces. /<lat. furunculus, fr. furoncle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink