FURĂTÚRĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. – Fura + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FURĂTÚRĂ s. v. furt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
furătúră s. f., g.-d. art. furătúrii; pl. furătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink