FUȘTÁȘ, fuștași, s. m. (În Țară Românească și în Moldova) Soldat înarmat cu o fuște, care făcea parte din garda personală a domnilor până în sec. XIX; lăncier. – Fuște + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
fuștáș s. m., pl. fuștáși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FUȘTÁȘ ~i m. înv. Ostaș dintr-un regiment înarmat cu fuște; lăncier. /fuște + suf. ~aș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink