Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
FÂȘÂÍT s. n. Faptul de a fâșâi; zgomot produs de frunzele mișcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase; fâșâitură. [Var.: fâșiít s. n.] – V. fâșâi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÂȘÂÍT s. 1. v. foșnet. 2. fâșâială, fâșâire, fâșâitură, foșnet, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ul ziarului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fâșâít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FÂȘÂÍ, fấșâi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. [Var.: fâșăí, fâșií vb. IV] – Fâș1 + suf. -âi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FÂȘÂÍ pers. 3 fâșie intranz. (despre frunze, hârtie, țesături ușoare etc.). A produce un zgomot ușor; a face „fâș-fâș”. /fâș + suf. ~âi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
fâșâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. fâșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink