Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
FĂCĂLUÍT1 s. n. (Reg.) Faptul de a făcălui. – V. făcălui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FĂCĂLUÍT2, -Ă, făcăluiți, -te, adj. (Reg.; despre unele legume fierte) Zdrobit, frecat, făcut piure. – V. făcălui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FĂCĂLUÍT adj. bătut, frecat, sleit, (reg.) râșnit, zolit. (Fasole ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
făcăluít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FĂCĂLUÍ, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure). – Cf. făcăleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FĂCĂLUÍ ~ésc tranz. 1) (legume) A zdrobi și a amesteca (cu făcălețul), prefăcând într-o pastă omogenă. 2) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a stropși; a stâlci; a tăbăci; a snopi; a toropi. /cf. făcăleț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE FĂCĂLUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /cf. făcăleț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FĂCĂLUÍ vb. a bate, a freca, a slei. (A ~ fasolea.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
făcăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiésc, imperf. 3 sg. făcăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. făcăluiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink