FĂCĂTÚRĂ, făcături, s. f. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva); mijloc întrebuințat de vrăjitoare în farmecele sale. – Face + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FĂCĂTÚRĂ s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
făcătúră s. f., g.-d. art. făcătúrii; pl. făcătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FĂCĂTÚRĂ ~i f. pop. Procedeu magic căruia i se atribuie însușiri supranaturale; vrăjitorie; fermecătorie. /a face + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink