FĂCẮU, făcaie, s. n. Roată de moară cu fus vertical; p. ext. moară mică (întrebuințată pe apele de munte) având o astfel de roată. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FĂCĂU s. v. blid, căuș, ciutură, cupă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
făcău, făcáie, s.n. (reg.) 1. arborele, fusul unei pietre de moară. 2. fusul și roata morii. 3. aripa morii de vânt. 4. râșniță.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
făcău s. n., art. făcăul; pl. făcáie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink