FĂGĂDẮU, făgădaie, s. n. (Reg.) Han; ospătărie, cârciumă. – Din magh. fogadó.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FĂGĂDĂU s. v. birt, han, ospătărie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
făgădắu (făgădáie), s. f. – Cîrciumă. Mag. fogadó (DAR; Gáldi, Dict., 127). În Trans. și Maram. – Der. făgădar, s. m. (cîrciumar), cu suf. -ar (după DAR, din mag. fogadós, cu schimbare de suf.); făgădăriță, s. f. (cîrciumăreasă). Cf. făgădui.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
făgădău s. n., art. făgădăul; pl. făgădáie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink