Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: făptui (verb tranzitiv) , făptuire (substantiv feminin)   
FĂPTUÍRE, făptuiri, s. f. Acțiunea de a făptui și rezultatul ei. – V. făptui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FĂPTUÍRE s. v. comitere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Făptuire ≠ nefăptuire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
făptuíre s. f., g.-d. art. făptuírii; pl. făptuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FĂPTUÍ, făptuiesc, vb. IV. Tranz. A face, a săvârși ceva; (în special) a comite o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune. – Fapt + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FĂPTUÍ ~iésc tranz. (acțiuni, mai ales reprobabile) A transpune în fapt; a face să aibă loc; a săvârși; a comite. /fapt + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FĂPTUÍ vb. v. comite.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
făptuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făptuiésc, imperf. 3 sg. făptuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. făptuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)