FĂRĂDELÉGE, fărădelegi, s. f. (Înv. și pop.) Faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie. [Var.: fărdelége s. f.] – Fără + de4 + lege (după sl. bezakonije).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FĂRĂDELÉGE adj. v. mișelesc, rușinos, scelerat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FĂRĂDELÉGE adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FĂRĂDELÉGE s. v. ticăloșie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Fărădelege ≠ lege
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
fărădelége s. f., art. fărădelégea, g.-d. art. fărădelégii; pl. fărădelégi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FĂRĂDELÉGE ~i f. Faptă care contrazice legile juridice sau morale; nelegiuire. [G.-D. fărădelegii] /fără + de + lege
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink