Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
FĂURÍRE s. f. Acțiunea de a făuri și rezultatul ei; creare, înfăptuire, construire. [Pr.: fă-u-] – V. făuri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FĂURÍRE s. 1. creare, înfăptuire, întemeiere, reali-zare. (~ unui stat național unitar.) 2. v. realizare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
făuríre s. f. (sil. fă-u-), g.-d. art. făurírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FĂURÍ, făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a înfăptui, a construi, a face. 2. Spec. (Înv.) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal; p. ext. a fabrica. [Pr.: fă-u-] – Din faur2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FĂURÍ ~ésc tranz. 1) poet. A concepe și a transforma în fapt printr-un efort creator. 2) înv. (metale) A prelucra la cald sau la rece, bătând cu ciocanul (pentru a da o formă definită). [Sil. fă-u-] /Din faur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FĂURÍ vb. 1. a crea, a înfăptui, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 2. v. realiza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A făuri ≠ a distruge
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
făurí vb. (sil. fă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făurésc, imperf. 3 sg. făureá; conj. prez. 3 sg. și pl. făureáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink