GÁICĂ, găici, s. f. 1. Bandă (lată) de stofă cusută la o haină, în spate și în dreptul taliei, pentru a strânge crețurile, în scop decorativ etc. 2. Fiecare dintre bentițele de stofă sau de șnur fixate în talie la unele haine, prin care se petrece cordonul, cureaua, cingătoarea. ♦ Cheotoare la o haină, făcută din șnur sau din găitan. ♦ Șiret cusut la o haină pentru a o putea agăța în cui; atârnătoare, agățătoare. – Cf. rus. gaika „placă de metal cu găuri pentru a lega două obiecte; piuliță”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÁICĂ s. v. agățătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gáică (gắici), s. f. – Cheotoare; atîrnătoare. Rus. gajka (Tiktin; DAR); însă cuvîntul rus este de origine necunoscută (Vasmer, I, 252). Cf. sb. gajka „piuliță”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gáică s. f. (sil. gai-), g.-d. art. găicii; pl. găici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GÁICĂ găici f. rar 1) Fâșie de stofă cusută în talie la partea din spate a unei haine, pentru a o strânge sau în scop decorativ. 2) Bentiță (din șnur sau din stofă) cusută la gulerul unei haine pentru a o putea atârna în cui; agățătoare. [G.-D. găicii; Sil. gai-] /<rus. gajka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink