GARAGÁȚĂ s. f. v. caragață.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARAGÁȚĂ, caragațe, s. f. (Ornit.) Coțofană. ♦ Fig. (Fam.) Femeie vorbăreață. ♦ Expr. (Fam.) A face caragațe = a face glume (pe socoteala cuiva); a umbla cu păcăleli. [Var.: garagáță s. f.] – Din ngr. karakáxa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARAGÁȚĂ ~e f. 1) reg. Pasăre din familia corvidelor, de talie mică, cu aripi scurte și cu coadă lungă, foarte gălăgioasă și hrăpăreață; coțofană. 2) fig. Femeie vorbăreață. /<ngr. karakáxa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARAGÁȚĂ s. v. coțofană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
caragáță s. f., g.-d. art. caragáței; pl. caragáțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink