GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GARÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care garantează cu bunurile sale plata datoriei, a obligației cuiva; chezaș. [< fr. garant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GARÁNT, -Ă s. m. f. cel care garantează cu veniturile sau averea sa obligațiile unui debitor față de creditor. (< fr. garant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GARÁNT s. v. cauțiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
garánt s. m., pl. garánți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GARÁNT ~ți m. Persoană sau instituție care dă o garanție. /<fr. garant.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GARÁNT (< fr.) s. m. (Dr.) Persoană care dă o garanție (care garantează).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink