Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
GAROÁFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus).Garoafă de câmp (sau sălbatică) = garofiță (2). Garoafă de munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GAROÁFĂ s. (BOT.) 1. v. garofiță de grădină. 2. garoafă de câmp v. garofiță; garoafă de munte (Dianthus superbus) = garofiță, garoafă sălbatică, (reg.) floare-domnească; garoafă sălbatică (Dianthus carthusianorum) a) v. garofiță; b) v. garoafă de munte.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GAROÁFĂ s. v. micsandră, micșunea, toporaș, violetă, viorea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
garoáfă (garoáfe), s. f. – Plantă erbacee ornamentală, parfumată (Dianthus caryophyllus). – Mr. garoaflă. Ngr. γαράφαλον, din ngr. ϰαρυάφυλλον (REW 1727), în parte prin intermediul sb. garofo, garoful, garofan; cf. tc. karafil (› caramfil), it. garofano (ven. garofalo), fr. girofle, cuman. garanful (Kuun 92). După Daničič, III, 108, sb. provine din it.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
garoáfă s. f., g.-d. art. garoáfei; pl. garoáfe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GAROÁFĂ ~e f. Plantă erbacee cu flori diferit colorate, cultivată în scop decorativ. ◊ ~ de câmp (sau sălbatică) plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori de culoare purpurie; garofiță. [G.-D. garoafei] /<ngr. gharúfalo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GAROAFĂ-DE-ÁPĂ s. v. roșățea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
garoáfă de câmp s. f. + prep. + s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
garoáfă de múnte s. f. + prep. + s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)