GAZOMÉTRU, gazometre, s. n. 1. Aparat cu care se măsoară cantitatea de gaz2 care trece printr-o conductă. 2. Rezervor în care se înmagazinează gazul2 de iluminat produs de o uzină, pentru a fi distribuit consumatorilor. – Din fr. gazomètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GAZOMÉTRU s.n. 1. Aparat pentru măsurarea cantității de gaz care străbate o conductă. 2. Rezervor pentru înmagazinarea de gaze și de distribuire a lor sub presiune constantă. [< fr. gazomètre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GAZOMÉTRU s. n. 1. aparat pentru măsurarea contității de gaze care străbat o conductă. 2. rezervor pentru înmagazinarea și distribuirea gazelor sub presiune constantă. (< fr. gazomètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
gazométru s. n. (sil. -tru), art. gazométrul; pl. gazométre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GAZOMÉTRU ~e n. Aparat pentru reglarea presiunii și măsurarea debitului de gaz într-o conductă; contor de gaz. /<fr. gazometre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink