GÁȘPER, gașperi, s. m. (Fam. și ir.) Țigan. – Din n. pr. Gașper (= Gaspar).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
gáșper (gáșperi), s. m. – Țigan. – Var. gașpar. De la Gaspar, unul din cei trei magi (DAR; Șeineanu, Semasiol., 174; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 179). – Der. gașperiță, s. f. (țigancă); ghesperiță, s. f. (vrăjitoare).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gáșper s. m., pl. gáșperi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink