GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a biologiei care studiază fenomenele și legile eredității și variabilității organismelor. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GENÉTIC, -Ă adj. Referitor la geneză, la naștere, la formare. [Cf. fr. génétique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la genetică sau la geneză; referitor la ereditate, la gene, la geneză (1); ereditar. ♦ inginerie ~ă = ansamblu de operații efectuate „in vitro” cu gene, cromozomi și, uneori, cu celule întregi, în scopul „construirii” genetice de organisme cu proprietăți ereditare premeditate. II. s. f. știință care studiază ereditatea și variabilitatea în organismele vii. (< fr. génétique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
genétic adj. m., pl. genétici; f. sg. genétică, pl. genétice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GENÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de geneză; propriu genezei. /<fr. génétique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink