GENTILÉȚE s. f. Purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate. – Din it. gentilezza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GENTILÉȚE f. 1) Caracter gentil. 2) Atitudine gentilă. /<fr. gentilesse, it. gentilezza
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GENTILÉȚE s.f. Amabilitate, curtenie. [Cf. it. gentilezza, fr. gentillesse].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GENTILÉȚE s. f. atitudine, comportare de om gentil; amabilitate. (< it. gentilezza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GENTILÉȚE s. v. curtoazie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Gentilețe ≠ bruschețe, grosolănie, impolitețe
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
gentiléțe s. f., art. gentiléțea, g.-d. art. gentiléței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink