GENTULÍȚĂ, gentulițe, s. f. Diminutiv al lui geantă1; gentuță. – Geantă1 + suf. -uliță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GENTULÍȚĂ s. v. gentuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gentulíță s. f., g.-d. art. gentulíței; pl. gentulíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink