GENTÚȚĂ, gentuțe, s. f. Diminutiv al lui geantă1; gentuliță. – Geantă1 + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GENTÚȚĂ s. gentuliță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gentúță s. f., g.-d. art. gentúței; pl. gentúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink