GENȚIÁNĂ, gențiane, s. f. Nume generic dat mai multor specii de plante erbacee montane, cu flori de obicei mari, decorative, albastre sau galbene, cu corola rotată sau în formă de clopot; ghințură (Gentiana). [Pr.: -ți-a-. – Var.: ghințiánă s. f.] – Din fr. gentiane, lat. gentiana.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GENȚIÁNĂ s.f. Plantă erbacee din regiunea de munte, cu tulpina înaltă și cu flori albastre sau galbene; (pop.) ghințură. [Pron. -ți-a-, var. ghințiană s.f. / cf. it. genziana, fr. gentiane, lat. gentiana].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GENȚIÁNĂ s. f. plantă erbacee montană cu tulpina înaltă și cu flori mari, decorative, albastre sau galbene; ghințură. (< fr. gentiane, lat. gentiana)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GENȚIÁNĂ s. (BOT.; Gentiana) ghințură, (reg.) cupe (pl.), ochincea, serpânță, fierea-pământului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gențiánă s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. gențiánei; pl. gențiáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GENȚIÁNĂ ~e f. 1) Plantă erbacee montană cu flori mari, albastre sau galbene, în formă de clopoțel. 2) Băutură aperitivă preparată din rădăcinile acestei plante. [G.-D. gențianei; Sil. -ți-a-] /<lat. gentiana, fr. gentiane
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink