GEOMECÁNICĂ s. f. Studiul legilor mecanice după care se produc modificările scoarței terestre. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomécanique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GEOMECÁNICĂ s.f. Studiul legilor mecanice după care se produc modificările scoarței Pământului. [< fr. géomécanique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GEOMECÁNICĂ s. f. studiul legilor mecanice ale modificărilor scoarței terestre; mecanica solurilor. (< fr. géomécanique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
geomecánică s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geomecánicii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink