GEOMETRÍE s. f. Ramură a matematicii care studiază formele și proprietățile corpurilor, precum și raporturile lor spațiale. ♦ Manual în care se studiază această știință. ♦ Structură, aspect regulat, simetric pe care îl are o construcție, un obiect, un sistem etc. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrie, lat. geometria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GEOMETRÍE f. 1) Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul raporturilor și formelor spațiale. 2) Structura regulată a unui corp sau a unui sistem tehnic. /<fr. géométrie, lat. geometria
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GEOMETRÍE s.f. Ramură a matematicii al cărei obiect îl constituie formele spațiale. ◊ Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care se ocupă cu reprezentarea corpurilor din spațiu prin figuri plane. [Gen. -iei. / < fr. géométrie, cf. lat. geometria < gr. ge – pământ, metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GEOMETRÍE s. f. 1. ramură a matematicii care studiază formele și proprietățile figurilor spațiale. ♦ ~ descriptivă = ramură a geometriei care se ocupă cu reprezentarea corpurilor din spațiu prin figuri plane. 2. structură geometrică a unui sistem tehnic. 3. (arte) aranjament, compoziție. (< fr. géométrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
geometríe s. f. (sil. ge-o-, -tri-), art. geometría, g.-d. geometríi, art. geometríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GEOMETRIE PLÁNĂ s. v. planimetrie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink