GEONÍM s.n. Nume de loc adoptat ca nume propriu. [< fr. géonyme, cf. gr. ge – pământ, onoma – nume].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GEONÍM s. n. nume de loc. (< fr. géonyme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
geoním s. n. (sil. ge-o-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink