GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GEOTECTÓNIC, -Ă adj. Referitor la geotectonică. [Cf. germ. geotektonisch].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GEOTECTÓNIC, -Ă I adj. referitor la geotectonică. II. s. f. disciplină care studiază structura scoarței terestre. (< germ. geotektonisch, /II/ germ. Geotektonik, rus. gheotektonika)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
geotectónic adj. (sil. ge-o-) → tectonic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GEOTECTÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de geotectonică; propriu geotectonicii. /<germ. geotektonisch
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink