GEOTÉHNICĂ f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rezistenței și stabilității terenurilor. /<fr. géotechnique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GEOTÉHNICĂ s.f. Ramură a geologiei care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței. [Gen. -cii. / cf. fr. géotechnique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GEOTÉHNICĂ s. v. geologie tehnică și inginerească.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
geotéhnică s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geotéhnicii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GEOTÉHNIC, -Ă, geotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință aplicată care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței lor. 2. Adj. Referitor la geotehnică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotechnique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GEOTÉHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de geotehnică; propriu geotehnicii. /<fr. géotechnique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GEOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la geotehnică. [< fr. géotechnique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GEOTÉHNIC, -Ă I adj. referitor la geotehnică. II. s. f. știință aplicată care studiază caracteristicile chimice, fizice și mecanice ale terenurilor, precum și comportarea lor sub acțiunea construcțiilor. (< fr. géotechnique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
geotéhnic adj. m.(sil. ge-o-), pl. geotéhnici; f. sg. geotéhnică, pl. geotéhnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink