GERMINATÍV, -Ă, germinativi, -e, adj. Care aparține germinației, privitor la germinație; care poate să germineze sau să facă să germineze. – Din fr. germinatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GERMINATÍV, -Ă adj. Referitor la germinație; care poate germina. [Cf. it. germinativo, fr. germinatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GERMINATÍV, -Ă adj. referitor la germinație; care poate germina sau determina germinația; germinator. (< fr. germinatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GERMINATÍV adj. (BIOL.) germinator. (Puterea ~ a unei semințe.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
germinatív adj. m., pl. germinatívi; f. sg. germinatívă, pl. germinatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GERMINATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de germinație; propriu germinației. 2) Care poate să germineze; cu proprietatea de a germina. 3) Care provoacă germinarea; care face să se germineze. /<fr. germinatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLASMĂ GERMINATÍVĂ s. (BIOL.) genotip, germen, idiotip.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink