GERMINÁȚIE, germinații, s. f. Proces fiziologic de trecere a unui germen de la viața latentă la viața activă și care duce la nașterea unei plante sau a unui organ vegetal. – Din fr. germination, lat. germinatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GERMINÁȚIE s.f. Germinare. [Gen. -iei, var. germinațiune s.f. / cf. fr. germination, lat. germinatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GERMINÁȚIE s. f. germinare. (< fr. germination, lat. germinatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GERMINÁȚIE s. (BOT.) germinare, încolțire, încolțit, răsărire, răsărit. (~ unei plante.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
germináție s. f. (sil. -ți-e), art. germináția (sil. -ți-a), g.-d. art. germináției; pl. germináții, art. germináțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GERMINÁȚIE ~i f. Proces prin care un germene pornește dezvoltarea unui nou organism. /<fr. germination, lat. germinatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink