GERUNDÍV, gerundive, s. n. (în limba latină) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului; (în limba franceză) una dintre formele participiului prezent, precedate de prepoziția „en”. – Din fr. gérondif, lat. gerundivum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GERUNDÍV s.n. (În limba latină) Formă verbală substantivată, care arată că acțiunea exprimată de verb trebuie să se săvârșească. ♦ Una dintre formele participiului prezent în limba franceză. [< lat. gerundivus, cf. fr. gérondif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GERUNDÍV s. n. (în limba latină) formă verbală cu sens pasiv dublat de cel de necesitate, de la tema gerunziului; (în franceză) una dintre formele participiului prezent. (< lat. gerundivus, fr. gérondif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
gerundív s. n., pl. gerundíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GERUNDÍV ~e n. gram. 1) (în limba latină) Forma verbală nominală cu sens pasiv. 2) (în limba franceză) Formă a participiului prezent. /<lat. gerundivum, fr. gérondif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink