GHEÁTĂ, ghete, s. f. Încălțăminte confecționată din piele sau din materiale sintetice care imită pielea, acoperind piciorul până deasupra gleznei. – Din it. ghetta „ghetră”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GHEÁTĂ s. 1. (astăzi rar) botină, (reg.) papuc, (Mold.) ciubotă, (Transilv. și Maram.) topancă. (Iarna purta ~te.) 2. v. bocanc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gheátă (ghéte), s. f. – 1. (Mold., înv.) Jambieră. – 2. Cizmă, bocanc. – Var. (Mold.) ghetă, gheată. It. ghetta, din fr. guêtre (sec. XIX), cf. ngr. γϰέττα (REW 9577; DAR). Este dublet de la ghetră, s. f. (jambieră), din fr. guêtre. – Din rom. provine bg. g’ata (Capidan, Raporturile, 222).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
gheátă s. f., g.-d. art. ghétei; pl. ghéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GHEÁTĂ ghéte f. mai ales la pl. Obiect de încălțăminte intermediar între pantof și cizma (cu înălțimea până deasupra gleznei). [G.-D. ghetei] /<it. ghetta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink