ghelái, gheláiuri, s.n. (reg.) sosire, venire.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ghélai interj. – Hai, vino. Tc. gel, imperativ de la gelmek „a veni” (DAR). – Der. ghelui, s. n. (Olt., venire); ghelir, s. n. (rentă, venit), din tc. gelir (Meyer 199; Șeineanu, III, 179; Lokotsch 708), cf. alb. geler.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink