GHIAÚR, ghiauri, s. m. Denumire disprețuitoare dată în trecut de turci persoanelor de altă religie decât cea mahomedană. – Din tc. gâvur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ghiaúr (ghiaúri), s. m. – Creștin, necredincios (din punctul de vedere al musulmanilor). – Megl. căur. Tc. caur (Șeineanu, II, 180; Iogu, GS, IV, 384), din per. gebr „păgîn”, cf. fr. guèbre, cf. și ngr. γϰιαούρ(ις), bg. giavurin. Megl. de la var. tc. kraur. Cf. la Cervantes, Comedias y entremeses, II, 95, caur „creștin”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ghiaúr s. m. (sil. ghia-), pl. ghiaúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GHIAÚR ~i m. Nume batjocoritor, dat în trecut de către turci popoarelor de altă credință decât cea mahomedană (mai ales creștinilor). /<turc. gâvur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink