GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m. și f., GHICITOÁRE, ghicitori, s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului (II 2). 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice (II 1); cimilitură. – Ghici + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GHICITÓR s. prezicător, (înv.) provideț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ghicitór s. m., pl. ghicitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GHICITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care ghicește; om care practică ghicitul. /a ghici + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ghicitoáre (persoană) s. f., g.-d. art. ghicitoárei; pl. ghicitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink