GHIMBÉR s. m. Plantă erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice (Zingiber officinale). [Var.: ghimbír s. m.] – Din magh. gyömbér.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GHIMBÉR m. Plantă erbacee tropicală din al cărei rizom se extrag uleiuri eterice. [Var. ghimbir] /<ung. gyömber
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GHIMBÉR s. (BOT.; Zingiber officinale) (reg.) rădăcină-de-piper-alb.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ghímber s. m. – Plantă erbacee tropicală, aromatică. – Var. (înv.) ghimbir, imbir. Mag. gyömber (Cihac, II, 601; Gáldi, Dict., 91), cf. sb., cr. gjumber; var., din rut. imber (sec. XVIII).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ghimbér/ghimbír s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GHIMBER, ghimberi, s.m. (În special la sg.) Plantă originară din Asia (Zingiber officinale), al cărei rizom bulbos, cu aspect de homunculus, se utilizează, ras, tăiat felii sau uscat și măcinat, ca aromatizant pentru preparate culinare și de cofetărie; se comercializează proaspăt, întreg, felii conservate în sirop sau confiate și sub formă de pulbere de ghimber; var. ghimbir; engl. ginger
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink