GHÍNDURĂ, ghinduri, s. f. (Pop.) Ganglion; umflătură mică (de natură patologică). – Lat. glandula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GHÍNDURĂ s. v. amigdală, ganglion, glan-dulă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ghíndură (ghínduri), s. f. – Ganglion, umflătură. – Mr., megl. gl’indură. Lat. glandŭla (Pușcariu 715; Candrea-Dens., 742; REW 3777; DAR), cf. alb. gjëndërë (Pușcariu, Lr., 266). – Der. ghinduros, adj. (umflat, cu ganglioni), pe care Pușcariu 717 și Candrea-Dens., 743 îl derivă direct din lat. glandŭlŏsus. – Din rom. provine sb. glindura (Candrea, Elementele, 408).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ghíndură s. f., g.-d. art. ghíndurii; pl. ghínduri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GHÍNDURĂ ~i f. pop. Umflătură mică. /<lat. glandula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink