Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ghintui (verb tranzitiv) , ghintuire (substantiv feminin)   
GHINTUÍRE, ghintuiri, s. f. Acțiunea de a ghintui și rezultatul ei. – V. ghintui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ghintuíre s. f., g.-d. art. ghintuírii; pl. ghintuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca (1) cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GHINTUÍ ~iésc tranz. 1) (țevi ale armelor de foc) A înzestra cu ghinturi. 2) (arme albe) A fereca cu ghinturi. /ghint + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ghintuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghintuiésc, imperf. 3 sg. ghintuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghintuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)