ghínțuri s.n. pl. (reg.) piftii, răcituri.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GHINȚ ~uri n. Unealtă de cizmărie cu care se lărgește cizma. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GHÍNȚURĂ s. v. gențiană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GHÍNȚURĂ s. v. fierea-pământului, potroacă, țintaură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ghinț, ghínțuri, s.n. (reg.) 1. unealtă de lărgit gheata. 2. nod de sânge închegat de răceală în corp.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ghínțură (ghínțuri), s. f. – Gențiană (Gentiana cruciata, punctata, excisa). – Var. (d)ințură. Din germ. Gentiana. – Din rum. provine rut. g’enzura (Miklosich, Wander., 15); ca și sb. lincura (Candrea, Elemente, 406).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ghinț s. n., pl. ghínțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink