Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GHIONTÍ vb. v. îmbrânci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ghiontí vb. (sil. ghion-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghionteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GHIONT, ghionți (ghionturi), s. m. (n.) Lovitură dată cuiva cu pumnul sau cu cotul (pentru a-l îmbrânci, a-i atrage atenția etc.); ghiold, brânci2. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GHIONTÍ ~ésc tranz. A lovi ușor cu cotul sau cu pumnul (pentru a semnaliza ceva); a îmboldi. /Din ghiont
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE GHIONTÍ mă ~ésc intranz. A face concomitent schimb de ghionturi (cu cineva). /Din ghiont
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GHIÓNT ~ți m. Lovitură slabă dată cu cotul sau cu pumnul (pentru a-i atrage atenția cuiva). [Pl. și ghionturi] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GHIONT s. v. îmbrâncitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ghiont s. m./s. n., pl. ghionți/ghiónturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink