GHIZD, ghizduri, s. n. 1. Perete făcut din bârne, piatră, tuburi etc., cu care se căptușește o fântână pe dinăuntru. 2. Împrejmuire de piatră, de bârne etc. în jurul unei fântâni de la sol în sus; colac. – Cf. sl. gyzda „podoabă”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GHIZD s. colac, margine, (înv. și reg.) stobor, (reg.) chei (pl.). (~ la fântână.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ghizd (ghízduri), s. n. – 1. Perete cu care se căptușește o fîntînă pe dinăuntru. – 2. Plantă (Medicago falcata). Sl. gyzda „podoabă, ornament” (Cihac, II, 120; DAR). – Der. ghizdui, vb. (a întări ghizdul unui puț); ghizdei, s. n. (ghizd; plantă furajeră, Lotus corniculatus; plantă, Medicago falcata). Ghizdă, s. f. (Banat, butonieră), din sb. gizda „podoabă”, este dublet al cuvîntului anterior; der. ghizdav, adj. (frumos, elegant, drăguț), din sl. gyzdavŭ (Miklosich, Lexicon, 150), înv.; ghizdăvie, s. f. (frumusețe, eleganță).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ghizd s. n., pl. ghízduri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GHIZD ~uri n. 1) Împrejmuire (din piatră, din bârne etc.) a unei fântâni, de la suprafața pământului în sus; colac. 2) Căptușeală (din piatră, tuburi, bârne etc.) care formează pereții unei fântâni. /<sl. gyzda
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink