Dex gigant

GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

GIGANT- v. giganto-.

GIGÁNT s.m. (Mit.) Nume dat unor ființe fabuloase de statură uriașă, care s-au răsculat împotriva lui Zeus. ♦ Uriaș. ♦ Construcție, clădire de mari dimensiuni. ♦ (Fig.) Om de geniu; om vestit prin calitățile sale excepționale. [< lat., gr. gigas, cf. it. gigante, germ. Gigant].

GIGÁNT¹ I. s. m. 1. (mit.) nume dat unor ființe fabuloase de statură uriașă și foarte puternice, care s-au răsculat împotriva lui Zeus. 2. uriaș. ◊ (fig.) construcție, clădire, avion de mari dimensiuni. 3. (fig.) persoană care se remarcă prin calități excepționale. II. s. f. (astr.) stea de mare luminozitate. (< it. gigante, lat. gigas, -ntis)

GIGANT²(O)- elem. „foarte mare, uriaș, colosal”. (< fr. gigant/o/-, cf. gr. gigas, -antos)

GIGÁNT s. v. uriaș.

Gigant ≠ pitic, pigmeu, liliputan

gigánt (gigánți), s. m. – Uriaș. – Var. (înv.) ghigant. It. gigante (sec. XIX) și înainte (sec. XVIII) din gr. γίγας. – Der. gigantic, adj. (uriaș).

gigánt s. m., pl. gigánți

GIGÁNT ~ți m. și adjectival 1) Persoană care are o talie anormală, ce o depășește cu mult pe cea medie; om de proporții vădit exagerate. 2) fig. Persoană care se impune prin aptitudini spirituale superioare; geniu. /<lat. gigas, ~antis