GIRÁNT1, giranți, s. m. Persoană care girează1 (o cambie). – Din it. girante, germ. Girant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GIRÁNT2, -Ă, giranți, -te, s. m. și f. V. gerant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GIRÁNT, -Ă s.m. și f. 1. Cel care girează o cambie. 2. V. gerant. [Cf. it. girante, germ. Girant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GIRÁNT s. m. cel care girează, care transmite un titlu de credit (cambie, cec etc.) unei alte persoane (giratar). (< it. girante, germ. Girant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GIRÁNT s. (JUR.) remitent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
giránt (persoană care își dă girul) s. m., pl. giránți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GIRÁNT ~ți m. Persoană care girează o poliță sau o cambie. /<it. girante, germ. Girant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink