GIRATÁR, giratari, s. m. Persoană în favoarea căreia este girată1 o cambie. – Din it. giratario.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GIRATÁR s.m. (Jur.) Cel căruia, în temeiul unui gir, urmează să i se plătească suma prevăzută într-un titlu la ordin. [< it. giratario].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GIRATÁR s. m. cel căruia i s-a transmis o cambie, un cec de către girant. (< it. giratario)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
giratár s. m., pl. giratári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GIRATÁR ~i m. Persoană pentru care se girează o poliță sau o cambie. /<it. giratario
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink