GIUBELÚȚĂ, giubeluțe, s. f. Diminutiv al lui giubea. – Giubea + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
giubelúță s. f., g.-d. art. giubelúței; pl. giubelúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink