GIÚLGIU, giulgiuri, s. n. Pânză subțire și fină care se așterne peste ceva, care acoperă ceva. ♦ Pânză cu care se acoperă mortul; lințoliu. [Var.: giúlgi s. n.] – Din magh. gyolcs.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GIÚLGIU s. lințoliu, (înv. și pop.) pânză, (înv. și reg.) sovon, (reg.) păioară, (prin Olt. și Munt.) pânzuială, (prin Ban. și Transilv.) sălie, (înv.) cearșaf, grobnic. (~ cu care se învelește mortul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
giúlgiu (giúlgiuri), s. n. – 1. Pînză fină. – 2. Lințoliu. – Var. (Trans.) jolj. Mag. gyolcs (Cihac, II, 59; Gáldi, Dict., 93).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
giúlgiu s. n. (sil. giul-) [-giu pron. -giu], art. giúlgiul; pl. giúlgiuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GIÚLGIU ~ri n. 1) Bucată de pânză foarte subțire și fină; lințoliu. 2) Bucată de pânză subțire cu care se acoperă mortul; lințoliu. 3) fig. Material întins uniform pe o suprafață; strat; pătură. ~ de zăpadă. /<ung. gyolcs
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink