GIUMBUȘLÚC, giumbușlucuri, s. n. Faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust. – Din tc. cümbüșlük.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GIUMBUȘLÚC s. v. bufonerie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
giumbușlúc s. n. (sil. gium-), pl. giumbușlúcuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink