GIUVAIÉR, giuvaiere (giuvaieruri), s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Var.: juvaiér s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GIUVAIÉR s. v. bijuterie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
giuvaiér s. n. (sil. giu-), pl. giuvaiére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GIUVAIÉR ~e n. 1) Obiect confecționat din metale prețioase și pietre scumpe, folosit ca podoabă; bijuterie. 2) fig. Obiect de mare valoare artistică; podoabă. [Pl. și giuvaieruri] /<turc. cevahir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink