GLANDO- elem. glandi-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GLÁNDĂ, glande, s. f. Organ anatomic în formă de tub care produce o secreție, conducând-o în exteriorul organismului, în sânge, în limfă etc. – Din fr. glande.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GLÁNDĂ ~e f. Organ de diferite forme cu funcții secretoare. ~ salivară. ~ tiroidă. /<fr. glande
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GLÁNDĂ s.f. Organ (de origine epitelială) care produce o anumită secreție. [< fr. glande].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GLÁNDĂ s. f. (anat.) organ (epitelial) care produce o anumită secreție. (< fr. glande)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GLÁNDĂ s. 1. (ANAT.) glandă corticosu-prarenală = cortex suprarenal; glandă cu secreție internă v. glandă endocrină; glandă endocrină = glandă cu secreție internă; glandă genitală = gonadă; glandă pancreatică v. pancreas; glandă pineală v. epifiză; glandă pituitară v. hipofiză; glandă prostatică v. prostată; glandă sebacee = (pop.) glandă grăsoasă; glandă suprarenală = capsulă suprarenală. 2. glande nectarifere v. nectarii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GLANDĂ GRĂSOÁSĂ s. v. glandă sebacee.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
glándă s. f., g.-d. art. glándei; pl. glánde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink