GLAUCÓM, glaucomuri, s. n. Boală de ochi caracterizată prin creșterea tensiunii oculare, dureri locale intense și grave tulburări de vedere. – Din fr. glaucome, lat. glaucoma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GLAUCÓM s.n. Boală a ochilor caracterizată prin creșterea tensiunii intraoculare. [Pron. glau-com, pl. -oame. / < fr. glaucome, cf. gr. glaukoma < glaukos – verde].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GLAUCÓM s. n. boală gravă a ochilor, caracterizată prin creșterea tensiunii intraoculare, atrofia membranelor și excavarea nervului optic, cu scăderea acuității vizuale până la cecitate. (< fr. glaucome, lat. glaucoma, gr. glaukoma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
glaucóm s. n. (sil. glau-), pl. glaucómuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GLAUCÓM ~uri n. Stare patologică constând în creșterea tensiunii intraoculare care provoacă slăbirea vederii. [Sil. glau-] /<fr. glaucome, lat. glaucoma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink